Romania, o tara plina de pacienti si de umor

29.04.2009

Aţi auzit, probabil, bancul despre pacientul care înghite supozitorul lăsat de asistentă pe noptiera de la spital. V-aţi gândit oare că nu e doar o glumă, că povestea tragi-comică s-a întâmplat aievea în vreun spital de pe planeta asta?

O altă poveste la limita credibilităţii este aceea a unei paciente de la ginecologie. Aceasta a întrebat când va fi externată şi i s-a spus că va putea pleca acasă imediat dupa ce doctorul îi vede urina. A doua zi, dimineaţă, în dreptul patului bolnavei, era o baltă. „Îl aştept pe domnul doctor să vadă urina ca să pot pleca acasă”, a răspuns femeia infirmierei furioase.

Desigur că e foarte vechi bancul care relatează cazul unei mame ai cărei copii aveau scabie. I s-a dat o cremă pentru uns pe piele şi i s-a spus să îi spele pe copii în prealabil. Sinceră şi dezinvoltă, femeia a întrebat dacă îi poate spăla în cadă sau în lighean pentru că nu are prealabil.

Dincolo de simţul umorului specific românilor şi de capacitatea acestora de a face haz de necaz, genul acesta de bancuri demonstrează şi o realitate dură: în goana după rezultatul medical, personalul uită uneori de pacient, uită să îi vorbească, să îi explice, să comunice cu el şi să îl înveţe pe acesta să îşi înţeleagă boala, tratamentul, nevoile speciale. Uită să facă educaţie terapeutică. Acesta este un concept vechi de când medicina însă reluat şi redefinit în ultima vreme ca un principiu indispensabil noilor tendinţe din medicină, cum ar fi democratizarea relaţiei medic pacient şi promovarea drepturilor pacienţilor.

Concept nou – abordat în premieră la Iaşi

Relativ nou şi pe plan mondial, conceptul de educaţie terapeutică este abordat de lumea medicală din România ocazional şi în diferite forme. Unii medici susţin că aceasta este soluţia ideală de control al bolilor cronice iar alţii îl văd ca pe o exagerare, care le poate ştirbi autoritatea şi le consumă inutil timpul. Cei din ultima categorie sunt medicii care consideră că orice abatere de la recomandări este o dovada de indisciplină a pacientului, fără a asculta care este motivul care l-a determinat pe acesta să procedeze astfel.

Pentru o statuare oficială şi structurală a conceptului de educaţie terapeutică este nevoie de dezbatere, de comunicări, de cercetări ştiinţifice şi de schimburi de experienţă. În acest context se va desfăşura, la Iaşi, prima CONFERINŢĂ NAŢIONALĂ DE EDUCAŢIE TERAPEUTICĂ ÎN BOLILE CRONICE. Manifestarea, care se bucură de participare internaţională, este organizată de Asociaţia Română de Educaţie Terapeutică, sub egida UMF Iaşi „Gr-T.Popa”, cu sprijinul DSP Iaşi, CAS Iaşi,  Colegiul Medicilor din România şi Societatea Naţională de Nutriţie.

La lucrări participă, ca invitaţi de onoare, dr. Godfrey Xuereb – expert OMS desemnat pentru educaţia terapeutică în Uniunea Europeană, profesor Jose Manuel Boavida, presedintelui DESG, Prof.dr.Jean Philippe Assal, fondator al educatiei terapeutice in Europa, Prof.dr.Tiziana Assal.
Conferinţa se va desfasura in Aula UMF Iaşi, în perioada 16 si 17 mai 2009

Mai multe detalii puteti obtine de la dr. Ina Stafie, presedintele Asociatiei Romane de Educatie Terapeutica, tel: 0741 025168, mail cstafie@hotmail.com

 

Sursa medicalnet

Recomandări:

X