COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

DEFINITII

FOAMEA

– Senzatie vaga si dezagreabila, localizata in epigastru care va determina dorinta de ingestie alimentara.

– Se insoteste de aparitia contractiilor peristaltice gastrice, ritmice, ce apar la 12-24 ore de la ultima ingestie alimentara.

– In perioada de privare alimentara, foamea se accentueaza (in primele 3-4 zile), devine dureroasa, dar cu timpul dispare (ca urmare a instalarii cetozei)

– Rezistenta maxima la inanitie (greva foamei) este de max. 74 zile.

SATIETATEA

– Senzatie vaga, de satisfactie, imposibil de localizat, euforizanta

– Consecinta starii de satietate este oprirea alimentatiei; masura preventiva care nu permite depasirea limitelor digestive si metabolice ale organismului

            APETITUL

– Dirijeaza preferential spre anumiti constituienti alimentari; este o senzatie in legatura cu foamea, dobandita si nu innascuta ca foamea

– Este o consecinta a experientei alimentare a individului

REGLAREA APORTULUI ALIMENTAR

– Procesele de digestie sunt initiate de ingestia de alimente; aportul alimentar este influentat de factori care actioneaza cortico-subcortical (hipotalamic):

– Factori hedonici: aspect, gust, miros, obiceiuri

– Factori umorali a caror concentratie este direct corelata cu adipozitatea

– Factori fizico-chimici ai alimentelor (peptide alimentare)

– Durata si marimea distensiei gastrice

– MECANISME CENTRALE

– Centrul foamei = hipotalamus lateral

– Centrul satietatii = hipotalamus ventro-medial

– Centrul foamei: 2 parti: una care implica motivatia comportamentului alimentar prin fasciculul olfacto-septal; cealalta care regleaza echilibrul ponderal prin fasciculul palido-fugal.

– Motivatia alimentara are originea in formatiunile limbice si nucleul palid. Centrii hipotalamici care regleaza aportul alimentar sunt centri de integrare unde are loc analiza si sinteza informatiilor pe cale olfactiva, optica sau umorala.

– De aici, pornesc eferente care, prin conexiunile dintre nucleul ventro-median hipotalamic si mezencefal sunt activati centrii inferiori care controleaza comportamentul alimentar (prehensiunea, salivatia, masticatia), cai eferente descendente la punte, maduva, muschi determinand cresterea motilitatii si secretiilor digestive.

– Tulburari ale senzatiei de foame:

– BULIMIA: foame exagerata; in hipertiroidism; DZ, leziuni a centrilor satietatii

– ANOREXIA: lipsa apetitului. Apare in leziuni a hipotalamusului lateral; afectiuni virale, hepatita epidemica, boli febrile, exces de fumat

– PAROREXIA: tulburare a senzatiei de foame care presupune un apetit pentru substante nealimentare (varul de pe pereti, pamant etc).

– MECANISME PERIFERICE

– De scurta durata: aferentele catre centrii nervosi superiori care aduc informatii despre calitatea hranei, prezenta ei in tubul digestiv, concentratiei plasmatice a glucozei, aa, AG

De lunga durata: are rolul de a corecta erori a reglarii de scurta durata; informatii despre rezervele energetice ale organismului (AG)

– Factorii metabolici intervin in reglarea aportului alimentar:

– Teoria glucostatica: in tesuturi exista receptori sensibili la nivelul de utilizare al glucozei, la diferenta arterio-venoasa de glucoza. Senzatia de foame apare cand diferenta scade sub 15 mg/100ml

Teoria lipostatica: actiunea centrilor hipotalamici ar fi influentata de cresterea concentratiei plasmatice de AG

– CONTROLUL CHIMIC:

– Inhibitori ai senzatiei de foame:

= CCK: inhiba apertitul pentru grasimi, dulciuri

= CRH, dopamina: inhiba apertitul pentru grasimi si proteine

= Serotonina: inhiba apertitul pentru proteine

Stimulatori ai senzatiei de foame:

= Neuropeptidul Y: stimuleaza apetitul pentru dulciuri;

= Galanina: stimuleaza apetitul pentru grasimi