Curs 10
Curs 10
27 octombrie 2008 Comentariile sunt închise pentru Curs 10
Fiziologia specială – profesor Gh. Petrescu
04.12.2002 Curs 10
Mecanismele neuro-reflexe => sunt mecanismele cu timpul de latenţă cel mai scurt. Fac parte din mecanismele de reajustare a hemodinamicii.
Există traductori ai hemodinamicii:
– pentru presiune;
– variaţiile de volum;
– variaţiile de compoziţie chimică.
Receptorii pentru presiune sunt plasaţi în zone strategice pentru hemodinamică / organism. Barorecptori => la nivelul sinusului carotidian.
Receptorul are în structura sa dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionii ce se găsesc pe traiectul nervului => se înmănunchează => nervul Hering ce intră în structura nervului IX.
Aferenţe:
§ neuronii din ganglionii pentru sinusul carotidian pentru nervul IX;
§ baroreceptori.
Metode electro-fiziologice – 2 electroni pe traseul nervului sau la nivelul receptorului şi se înregistrează acţiunea biologică.
Se observă că receptorii descarcă necontenit impulsuri ce sunt transmise pe calea aferentă, cu o anumită frecvenţă, în condiţii normale, în stare de repaus, organ mobil.
Zonele receptoare sesizează necontenit SNC asupra presiunii sistemului arterial.
Creşte presiunea => se descarcă impulsuri direct proporţional cu creşterea presiunii. Scăderea presiunii arteriale => frecvenţa de descărcare a acestor elem. reflexe scade şi ea.
Zona receptoare sesizează şi inf. SNC despre nivelul presiunii arteriale oricare ar fi ea.
Normal există tendinţa de creştere a presiunii => aceste zone s-au specializat în a ţine în frâu această tendinţă => zone depresoare.
Hemodinamica e implicată în toate aceste procese fiziologice din organism => centrii care controlează activitatea sa, se găsesc în tot SNC.
Implicaţi în toate activităţile organismului în F.R: bulbo-mezencefalici.
Centru reflex = noţiune fiziologică = totalitatea sinapselor interneuronale ce sesizează, prelucrează şi eliberarea răspunsurilor.
Neuronii din coloana intermediosimpatică => axon în ganglionii paravertebrali. Cei 3 n. cardiaci ce se distribuie inimii = arc reflex simpatic, 20% din activitatea cardiacă e datorată impulsurilor ce vin necontenit de la centrii cardiaci corticali.
Centru cardiomoderator => conexiuni cu nucleul dorsal al vagului => vag => la inimă => efecte cronotrop negativ (arc reflex parasimpatic) – influenţează scăderea tuturor funcţiilor.
Acţiunea centrilor e influenţată de multiple aferenţe ce realizează legături:
§ monosinaptice => nucleul reticulat paramediator
§ polisinaptici:
o nucleul tractului solitar;
o nucleul magnomedular;
Barostat = menţinerea presiunii la nivelul coresp. şi decl. acţiunilor compensatorii în caz de modificări.
Hipotalamusul şi paleocortexul influenţează activitatea centrilor cardiovasculari la reacţiilor comportamentale.
Căi eferente:
§ fibrele parasimpatice – nucleul vag => acetilcolină;
§ fibrele simpatice:
o mediatori: noradrenalina, adrenalina;
o simpatic colinergic: vase musculare, glande sudoripare => eozina, atropina.
I nerv => în măduva spinării – fibre preganglionare;
II nerv => în ganglioni (simpatică) – axonii inimii şi vaselor (fibre postganglionare);
Inima – simpatic + parasimpatic. Tonusul muscular neted vascular => modularea acţiunii simpaticului.
Înregistrarea potenţialelor de acţiune în:
- 1) n. Hering
- 2) centri vasodilatatori (zona mediană)
- 3) centri vasoconstrictori (zona laterală)
Zonele reflexogene şi n. sunt depresori => răspund mai ales la creşteri ale presiunii.
Sistemul baroreceptor e adaptat funcţiilor pentru valori presionale compatibile cu viaţa – sensibili la valori > 60 mmHg => încep să descarce.
Creşterea nr. de impulsuri este maximă în jurul valorii presiunii arteriale medii.
- descarcă sesizabil până la valori în jurul 160-180 mmHg;
- baroreceptorii reacţionează adecvat faţă de nivelul necesar al presiunii arteriale;
- în limitele valorii presiunii arteriale medii frecvenţa de descărcare a lor creşte foarte mult la variaţii foarte mici ale presiunii (presiunea e foarte importantă în hemodinamică).
Răspunsul baroreceptorilor la variaţiile presionale
Descărcări de impulsuri:
- 60 mmHg;
- maximal => 180 mmHg;
- variaţii: sistolo-diastolice;
Reflexe declanşate:
- presiune crescută:
- inhibarea centrului vasoconstrictor medular;
- stimularea nucleului vagului;
- reacţii: vasodilataţie periferică şi inimă – scăderea frecvenţei forţei de contracţie => scăderea presiunii arteriale;
- presiune scăzută:
- anularea efectului inhibitor al baroreceptorilor;
- vasoconstricţie;
- inima – creşte: forţa şi frecvenţa de contracţie => creşte presiunea arterială;
experimental clamparea carotidei
- schimbarea poziţiei:
- clino => ortostatism => scade presiunea arterială;
- baroreceptori:
- stimulare simpatică;
- inimă şi vase => restabilirea presiunii;
Rolul de amortizor al baroreceptorilor => presiunea arterială se menţine în cea mai mare parte a timpului la nivelul presiunii medii.
- sistem amortizor:
- receptori;
- nervi senzitivi;
- menţinerea presiunii:
- 80-120 mmHg/24 ore;
- 100 mmHg;
- secţionarea nervilor:
- instabilitatea valorii presionale;
- variaţii => 40-175 mmHg;
- înlăturarea variaţiilor cotidiene ale presiunii arteriale;
- presiunea medie:
- nu este influenţată
- nu intervine în reglare de lungă durată;
Reflexe ale baroreceptorilor:
- prompte;
- puternice;
- efemere => se adaptează.
ANF:
- vasodilataţie;
- vasodilataţie renală;
- acţiune natriuretică => eliminarea de Na.
Nervul vag => hipotalamusul anterior, hipofiza anterioară => inhibă sinteza şi secreţia de ADH.
Asupra inimii – autoreglare => distensia SA => creşte frecvenţa.
Reflexe induse de cemoreceptori – sesizează variaţiile presiunii parţiale a gazelor respiratorii:
- sinus carotidian + crosa aortei (se găsesc);
- stimuli:
- scăderea presiunii O2;
- creşterea presiunii CO2;
- creşterea H+.
- centrul vasomotor => creşte presiunea arterială prin mecanism reflex;
Mecanisme umorale cu intervenţie rapidă în reglarea presiunii
Adiţie şi întreţinerea efectelor mec-nervoase.
Clasificarea substanţelor (mesageri primari) după efectul generat:
- vasoconstrictoare:
- catecolaminele;
- angiotensina II;
- vasopresina;
- serotonina;
- endoteline.
- vasodilatatoare:
- acetilcolină;
- histamină;
- plasmokiminele;
- cataboliţi;
- NO, ANF.
- prostaglandinele (antacoizi lipidici);
Rolul catecolaminelor în reglarea presiunii arteriale
= noradrenalina, adrenalina şi DOPA – eliberare: terminaţii nervoase simpatice şi glande medulosuprarenală;
Acţiuni prin intermediul receptorilor membranari:
- α (1 şi 2) => excitatori ï noradrenalina şi adrenalina;
- β (1 şi 2) => inhibitori ï adrenalina;
- adrenalina => efort fizic: vasoconstricţie, vasodilataţie;
- receptorul β1 ï afinitate: adrenalina şi noradrenalina – răspândire: inimă- ţesut adipos, neuroni corticali;
- receptorul β2 ï afinitate: adrenalina > noradrenalina (foarte redusă) => răspândire: muşchi, ficat, vase cerebrale;
- răspândirea receptorilor – unii pot fi prezenţi într-un teritoriu şi ceilalţi nu:
- pot fi prezenţi şi α şi β;
- interconversiunea receptorilor α în β în funcţie de necesităţi; α1 => în circulaţia sistemică;
Mecanism de acţiune => noradrenalina, adrenalina => receptori membranari => AC => AMPc => fosforilări intracitoplasmatice => efect.
Efecte cardio-vasculare:
- noradrenalina:
- vasoconstricţie generalizată (coronarodilataţie ï β receptori)
- creşte presiunea arterială: sistolică, diastolică;
- teritorii: arteriolelor, venos, capilar => circulaţie, splahniă, pulmonaris, cerebrali, cutanată => creşte rezistenţa periferică;
- adrenalina:
- acţiune pe ambele tipuri de receptori => răspuns bifazic;
- inimă => efect: – inotrop, cronotrop, dromotrop;
- creşte debitul coronarian;
- creşte presiunea arterială: sistolică, diastolică;
- vasoconstricţie arteriolară – piele, mucoase, splină, ficat, rinichi;
Efectele teritoriale => funcţia de distribuţie a receptorilor:
Inactivare
- enzime:
- MAO – monoaminoxidază (mai ale sîn neuron);
- COMT – catecolortoamintransferaza;
- difuzie;
- recaptare;
Mediaţia colinergică:
Acetilcolina => receptori:
- muscarinici (M);
- nicotinici (N);
- intermediari (I).
Legarea acetilcolinei de receptor se face prin intermediul grupărilor metil de Ach.
Repartiţia neuniformă a celor 3 tipuri de receptori:
- act. muscarinică:
- inimă;
- m. neted;
- glande ï stimulare;
- act. nicotinică:
- m. striat;
- sinapse neuro-neuronale;
Efecte la nivelul inimii şi vaselor:
· doze mici => modificări nesemnificative;
· doze mari:
o scade forţa de contracţie;
o scade viteza de conducere în nodulul A-V;
o scade presiunea arterială;
Inactivare: – difuzie; enzime => acetilcolinesteraza.
§ act. efemer
Angiotensina: – sistemul renină-angiotensină (SRA).
Efecte cardiovasculare:
§ latenţă ≈ 20 min;
§ vasoconstricţie (40 x NA): arteriole şi vene => creşte presiunea arterială;
§ retenţie renală: Na, H2O;
§ stimularea secreţiei de aldosteron; creşte VS => creşte presiunea sanguină
§ stimularea: ingestiei de apă; apetit pentru Na;
Vasopresina:
§ efect antidiuretic;
§ scăderea PA => hipotalamus => neurohipofizar => vasopresina (cantitate mare) => vasoconstricţie => creşte rezistenţa periferică => creşte presiunea arterială;
Serotonina: S-HTs
§ metabolit al triptofanului;
§ vasoconstricţie splanhnică;
§ vasodilataţiie cutanată (segment cefalic);
Histamina:
§ histidină => (decarboxilare, amastocite) => histamina;
§ vasodilataţie: piele, tub digestiv, pulmon;
§ efecte în zone limitate ó vasodilataţie locală;
Plasmokinine:
§ bradikinină => efect vasodilatator;
§ kiminogenine: kalicreina, plasmina, tri ï kalicreinogen;
§ cataboliţi acizi:
· CO2, H+, acid lactic, ATP, adenozină, etc.;
· vasodilataţie: arteriolă-capilară, hiperemie fcţ;
· permeabilizare capilară;
§ lipide vasoactive:
· prostaglandine, tromboxani, prostacicline, leucocitriene, lipoxine;
· derivaţi ai ac. Arahidonic;
· efecte: vasoconstrictor, vasodilatator => specii, teritorii tisulare;
Reglarea presiunii arteriale prin mecanisme de lungă durată:
Mecanisme:
§ capacitatea rinichiului de menţinere a homeostaziei volemiei;
§ controlul secreţiei de aldosteron;
Rinichi:
§ intervenţie lentă => ore-zile;
§ eficacitate maximă => readucerea presiunii arteriale la valori real-normale;
Efectele procesului heomeostatic:
§ creşte presiunea arterială => diureză crescută => reducerea VS => scade returul venos => scade Dc => scade presiunea arterială (valori normale);
§ scăderea presiunii arteriale => fenomene inverse;
Secreţia de aldosteron:
§ de glomerulato corticosuprarenalei;
§ reabsorbţia de Na;
§ SRA – aldosteron