Timpul de circulatie a sangelui prin artere

Timpul de circulatie a sangelui prin artere

Comentarii oprite

Tema: – Fiziologia cardiovasculară:

-        explorarea circulaţiei la om

Subiect:

»        analiza şi interpretarea înregistrărilor poligrafice

»        metoda radiologică, radioizotopice, ecografice

 

Timpul de circulaţie a sângelui prin artere

Metoda cu izotopi radioactivi:

            Explorarea cu izotopi radioactivi oferă date asupra timpului de circulaţie a sângelui prin artere. Pentru determinare se foloseşte: Na24, I131, K42. substanţele radioactive se pot introduce pe cale generală (arterială sau venoasă) sau local (catunat, muscular).

            Plasarea controlului se face în puncte speciale în funcţie de segmentul de circuit arterial la care se referă determinare.

            Datele obţinute se apreciază:

»       prin determinarea procentului de descreştere a radioactivităţii pe minut

»       prin determinarea timpului necesar reducerii numărului de impulsuri la jumătate din valoare iniţială

Valoarea timpului de circulaţie depinde de:

»       volum sanguin

»       debitul circulator

»       vâscozitatea sângelui

»       rezistenţa periferică

 

Explorarea reactivităţii vasculare

            Suplimentar faţă de testele care sunt în măsură să constate o anumită stare funcţională a sistemului vascular, se utilizează şi o serie de probe prin care să fie provocat un anumit răspuns. Astfel se utilizează:

a.       testul presor la rece

b.      testul apneei voluntare

c.       teste farmacologice

d.      teste de efort

       proba Master

       proba cu bicleta ergonomică

       proba Ruffer

       efortul pe covor rulant

a.       Testul presor la rece:

Se realizează valorile presiunii arteriale (T.A.) înainte şi după ce menţine mâna timp de 1 minut la rece (apă cu gheaţă).

Rezultate:

       normal: se constată că T.A. creşte atât pentru valoarea sistolică cât şi diastolică cu 10-20 mmHg

       hiporeactivitate – creşterile sunt mai mici de 10 mmHg

       hiperreactivitate – creşterile cu mai mult de 20 mmHg ale T.A.

b.      Testul apneei voluntare:

Se realizează apnee voluntară (20’’ după expir sau 25-30’’ după inspir profund).

Apneea crează un deficit de O2 care la persoanele cu funcţie cardiacă şi pulmonară normale se compensează prin inspiruri ample, imediat după încetarea apneei.

În situaţii patologice (de exemplu scăderea debitului cardiac sau afectarea funcţiei respiratorii) durata menţinerii apneei este mult mai redusă.

c.       Testul farmacologice:

Sunt tilizate pentru stabilirea diagnosticului pozitic al unor afecţiuni cardio-vasculare.

Prin administrarea unor substanţe, simptomele pot să dispară sau să se accentueze ceea ce facilitează diagnosticul diferenţial.

Se recomandă ca aceste probe să fie efectuate cu prudenţă şi sub supraveghere medicală de specialitate.

d.      Teste de efort:

Examinarea în condiţii de efort este necesară pentru că permite evidenţierea semnelor de insuficienţă funcţională, care în condiţii de repaus nu se manifestă­.

Testele fe efort presupun o serie de condiţii:

       supraveghere specializată a pacientului

       intensitatea efortului să poată fi dozată

       intensitatea şi durata efortului să se adapteze după fiecare caz în parte

       să se stabilească cu atenţie periodicitatea efortului

       pregătirea pacientului înainte de efectuarea probei

Proba Master:

Această probă constă în urcarea şi coborârea unui dispozitiv standardizat format din două trepte. Ritmul paşilor este indicat de un metronom şi este menţinut constant.

Se urmăresc modificările ECG care apar după un interval de 2-8 minute.

Se marchează timpul din momentul începerii probei până apar tulburări (senzaţie de greutate, dureri) la nivelul membrului inferior afectat (efort de claudicaţie).

Efortul pe bicicleta ergometrică (cicloergometru):

Subiectul pedalează şi astfel pune în mişcare un sistem rotativ care poate fi frânat electric. Gradul de frânare este dozabil şi determină efectuarea unui efort proporţional.

Astfel se consideră că:

       efortul uşor – este cel depus la 30 W

       efortul mediu – la 60-90 W

       efortul intens – la 120-150 W

       efortul maximal – peste 150 W

Efortul este menţinut constant cu ajutorul unui dispozitiv care reglează automat frecarea astfel încât nu poate fi modificat (nici involuntar) ritmul de pedalare.

Efortul pe covor rulant:

În cursul probei, subiectul aleargă pe o bandă rulantă a cărei mişcare este imprimată de un motor.

Intensitatea efortului se evaluează în funcţie de:

       greutatea subiectului

       viteza de alergare (viteza benzii)

       gradul de înclinaţie al benzii faţă de orizontală

 

Back to Top