Sistemul circulator

Sistemul circulator

Comentarii oprite

Tema: – Fiziologia inimii – Activitatea mecanică a inimii.

Subiect:

»        cordul de broască „in situ” / „in vivo”;

»        cardiograma;

»        influenţa temperaturii;

 

Sistemul circulator

            Sistemul circulator include:

o       cordul – organ cu funcţie de pompă;

o       vasele – reţea de tubuti elastice care adăpostesc şi permit vehicularea sângelui;

 

Influenţe extrinseci asupra activităţii cardiace:

            Automatismul inimii poate fi influenţat de o serie de factori:

a.       concentraţii ionice;

b.      mediatori chimici;

c.       temperatură;

d.      influenţe extrinseci nervoase;

Influenţa temperaturii:

Principiu: – temperatura este un factor fizic care acţionează la nivelul sistemului excito-conductor influenţând frecvenţa şi forţa de contracţie a inimii.

            Efectul se datorează modificării intensităţii schimburilor ionice membranare cu consecinţă asupra depolarizării membranare.

Tehnica de lucru:

            Se înregistrează cardiograma pe un preparat „in situ” pentru testul martor.

            Se realizează condiţii de temperatură scăzută sau crescută prin picurare de ser fiziologic rece şi respectiv încălzit direct pe cord.

            Se constată că temperatura scăzută produce bradicardie iar temperatura ridicată produce tahicardie şi creşterea amplitudinii contracţiilor.

 

Evidenţierea activităţii mecanice a inimii:

            1. Cardiograma:

            Reprezintă înregistrarea grafică a activităţii contractile a inimii.

Material necesar:

*     broască;

*     planşetă de plută;

*     ace cu gămălie;

*     trusă de vivisecţie;

*     dispozitiv de înregistrare;

o       pensă cardiografică Marey;

o       kimograf;

Pensa cardiografică Marey este un dispozitiv care permite o înregistrare directă a activităţii contractile cardiace. Este formată din următoarele componente:

o       un suport cu ajutorul căruia se fixează pe planşeta de plută;

o       două valve concave, opozante care pot fixa cordul. Una din valve este fixă iar cealaltă mobilă în plan orizontal şi în legătură cu o peniţă înscriitoare, astfel încât în momentul în care inima este în diastolă valvele se îndepărtează iar când este în sistolă valvele se apropie.s

Planşeta de plută, împreună cu pensa cardiografică Marey ataşată este fixată pe un suport metalic (ca o tijă).

Tehnica de lucru:

            Se spinalizează broasca.

Se descoperă cordul şi se izolează de sacul pericardic.

            Se secţionează frâul inimii.

            Se fixează broasca astfel pregătită pe planşeta de plută.

            Se plasează cordul între valvele pensei cardiografice.

            Se observă mişcarea valvei mobile care antrenează peniţa înscriitoare.

            Se aduce peniţa înscriitoare lângă dispozitivul de înregistrare (hârtie înnegrită) a kimografului.

            Mişcarea tamburului kimografului va permite etalarea unui traseu format dintr-o succesiune de deflexiuni, separate de segmente orizontale care corespund diastolei generale.

            Dacă se fixează între valvele pensei cardiografice cordul în întregime, deflexiunea va fi precedată de o alta, de amplitudinea mai mică care semnifică contracţia şi relaxarea atriilor.

            Dacă între valvele pensei Marey este prins numai ventriculul, se obţine ventriculograma.

           

L.P.: – „in situ” = sistem biologic care nu este scos din organism;

            Cardiogramă = se înregistrează activitatea mecanică a inimii – în cazul broaştei – modificările de volum ale cordului din timpul sistolei şi a diastolei.

            Sistola = cordul reuşeşte să expulzeze sub presiune un anumit volum de sânge în artere, volumul cordului va scădea.

            Diastola = cordul primeşte o cantitate de sânge din sectorul venos, creşte volumul cordului.

Cordul de broască are câteva particularităţi faţă de cordul mamiferelor. În primul rând cordul mamiferelor este tetracameral (cuplare în serie: AD → VD → … → AS → VS) şi nu există posibilitatea de şuntare (comunicare între atrii sau între ventricule = ceea ce ar însemna că: sângele oxigenat se amestecă cu cel neoxigenat); în timp ce broasca are cord tricameral (un sinus venos care este în legătura cu atriul drept, un atriu stâng şi un ventricul unic; prezintă 2 aorte). Sângele oxigenat se amestecă cu cel neoxigenat la broască.

 

            Plămânii de broască sunt rudimentari, nu acoperă totalul de oxigen, de aceea funcţia respiratorie este completată prin respiraţie la nivel tegumentar (tegumentul trebuie să fie în permanenţă umectat).

            Distrugerea măduvei are efecte: de contenţie, de anestezie, sistemul nervos nu mai interferă cu activitatea cardiacă.

Back to Top