reglarea functiei gonadelor

reglarea functiei gonadelor

Comentarii oprite

Fiziologia specială – profesor Gh. Petrescu

 

16.04.2003                                                                                                                  Curs 23

Reglarea funcţiei gonadelor

 

-     diferenţierea sexuală;

-     sinteza şi eliberarea de hormoni androgeni, estrogeni;

-     spermatogeneza;

-     reglarea ciclului menstrual;

-     sarcina;

-     placentaţie, lactaţie.

 

            Funcţia organelor reproductive e dependentă de reglarea umorală. Comportamentul sexual e derivat din impregnarea hormonală a SNC, dar hormonii nu sunt esenţiali pentru supravieţuire.

 

 

            Hormonii gonadotropi sunt PSH şi LH glicoproteine adenohipofizare. Ambii sunt eliberaţi de hipofiza anterioră sub influenţa unui factor de eliberare hipotalamic numit GnRH. Ei vor determina sinteza hormonilor androgeni la bărbat şi estrogeni la femeie.

            Hormonii gonadei sunt steroizi (derivaţi de la colesterol).

 

                                                                                                

            Prin intermediul sistemului SCE (sistemele enzimă ce lizează lateral: Side Cleaning Enzyme) se vor produce iniţial hormoni gestageni (progesteron).

5-α-DHT          e seboreeea la pubertate la bărbaţi;

e inhibiţia bulbului pilos e chelie;

Testosteron – se sintetizează în testicul, celule Leydin sub influenţa LH hipofizar – ce acţionează parţial asupra celulelor ţintă, restul redus la 5-α-DHT. Acţiune – glande sebacee, bulb pilos, glande anexe ale aparatului genital.

Estrogeni – se sintetizează în ovare, celule foliculare, înainte de eliberarea foliculilor prin aromatizarea androgenilor şi eliberea unui CH3. Stimulată de FSH. După ce se secretă vor fi eliberaţi în circulaţie unde se leagă de o proteină plasmatică SHBG.

Efectele sexosteroizi la bărbaţi:

FSH – (+) spermatogeneza din tubii spermatici

LH – (+) celulele interstiţiale Leydig pentru secreţia de androgeni necesari pentru spermatogeneza normală

            Reglare nivelului de testosteron se face prin feed-back de buclă lungă ce acţionează atât asupra  adenohipofizei (reduce producţia de LH) şi hip. (reduce producţia de gene RH).

            Testiculul produce nu numai testosteron pentru reglare:

-     castrarea – reduce testosteronul circulant;

-     s-a făcut substituţia farmacologică e nivelul de gene hip. RH nu scade e testiculul produce factori inhibitori = peptid de 2 lanţuri (α-β) ce reduce sinteza de gene RH şi de LH = inhibină;

-     dacă se elimină un lanţ α şi sunt 2β = activină;

Spermatogeneza: – are loc în 3 etape:

1.      din mitotică a spermatogoniilor (o celulă intră în lumen tubular);

2.      din meiotică e celule haploide = spermatide ce nu se vor divide ce se vor

3.      matura şi se transformă în spermatozoizi = spermogneză (70 zile)

            Printre spermatogoniile din peretele tubului se găsesc celule Sertoli (de sprijin) ce asigură mediul nutritiv pentru maturarea spermatogoniilor; produc o proteina ABP absolut necesară pentru transportul testosteronului  de la celule Leydig la spermatogonii. Produc şi inhibină.

            După maturare, spermatogoniile trebuie să meargă de-a lungul epididimului. Spermatozoizii din tubul urinifer sunt imobili şi nu pot penetra în zona pelucida a ovulului. Trecerea durează 5-15 zile şi se cumulează în veziculele siminale şi ductul deferent rămănând activi luni. Lichidul seminal e produs de veziculele seminale, prostată, glande bulbo-uretrale şi asigură mediul nutritiv pentru spermatozoizi ca şi alcalinizarea mediului vaginal pentru a permite o călătorie cu succes.

            Alte funcţii: anabolizanţi (stimuleazuă sinteza proteică şi stau la originea dimorfismului sexual). La nivelul hipotalamusului şi structurilor limbice, testosteronul influenţeazp comportamentul realizând comportament sexual şi nivelele de agresivitate.

 

            Secreţia de FSH şi LH nu încetează până la moarte ca şi secreţia de androgeni şi spermatogeneza.

 

Reglarea acţiunii gonadelor ♀:

Maturarea foliculară:

            În ovarele unei fetiţe nou-născute există milioane de foliculi, majoritatea degenerează în copilărie şi pubertate. La femeia matură la începutul unui ciclu se vor maturiza câteva mii = cohortă. La mijlocul ciclului doar unul va evolua până la sfârşit. În medie, la fiecare 200 cicluri pot apărea 2 foliculi dominanţi ce se vor dezvolta simultan astfel încât 1% din sarcini sunt generatoare cu gemeni dizigoţi.

            Circuitul hormonal e reglat hipot.: neuronii hipot. eliberează gene RH în circulaţia portală adenohipofizară ce vor produce FSH care stimulează maturarea foliculară ce vor produce şi estrogeni (estradiol) ce vor produce feed-back  de buclă lungă ce menţin nivelurile plasmatice de LH şi FSH la niveluri reduse.

            Odată cu maturarea foliculului se transformă în folicul de Graaf, nivel de estradiol plasmatic crescut; în apropierea ovulaţiei atât de amre că produce fenomene de up-regulation la nivelul celulelor hipofizare pentru gene RH, secreţia de gene RH crescute prin feed-back pozitiv şi va produce un vârf de LH e ovulaţia. După eliminarea ovulului, celulele foliculare care până atunci au produs estradiol, secretă progesteron mult şi îndelungat ce va continua pe a doua ½ a ciclului e creşte temperatura bazală cu 0,5% ce se menţine pe tot parcursul.

 

            După 14 zile, corpul galben degenerează, prog. scade spontan, se iniţiază procesul de luteoliză e apariţia unei cicatrici fibroase pe suprafaţa ovarului.

Menstruaţia:

            Ciclul durează ≈ 28 zile. 2 momente: ovulaţia şi sângerarea menstruală.

            Evenimentele hormonale au rolul de a pregăti apariţia sarcinii în uter acoperit de mucoasă = endoometru. Iniţial – straturi bazale. Sub influenţa estrogenilor proliferează şi se îngroaşă. Odată cu ovulaţia şi creşterea nivelurilor de progesteron plasmatic în mucoasă apar cripte glanduliforme e semnalează că endometrul a trecut de la stadiul proliferativ e secretant. Ovulul fecundat trece prin aceste cripte e grosimea endometrului. La ovulaţie se elimină un ovul pregătit pentru fecundare e trompă ce leagă ovarul cu cavitatea uterină.

            Fecundarea are loc în general la ½-1/3 internă a trompelor. Se poate produce fecundarea şi în cavitatea peritoneală e sarcină ectopică ce poate fi: ovariană, salpigiană, peritoneală. Impregnarea profesteronică în primele 8-10 săptămâni permite supravieţuirea embrionară şi transformarea în făt. Datorită incapacităţii mucoasei peritoneale de a susţine sarcina se opreşte în luna 2-3. Cel mai frecvent se realizează resorbţia totală a sarcinii, se poate produce şi ruptura sacului ovarian cu abdomen acut sau resorbţia parţială cu calcifierea resturilor (făt şi anexe) apărând un litopenium, ce poate da multe complicaţii.

            Dacă nu apare sarcină, mucoasa secretorie ce poate exista în condiţii de stimulare progesteronică puternice regresează. A. spiralate ale endometrului se contractă la bază e circulaţie insuficientă e necroza straturilor superficiale e sângerare în cantităţi variabile.

            Eliberarea genelor RH hipot. are acţiune pulsatorie atât la bărbat cât şi la femeie; celulele hipot. au acţiune sincronizată şi fazică.

-     ½ a ciclurilor, pulsurile la o frecvenţă de 90 pe min;

-     perioada progesteroică: frecvenţa ♂ = frecvenţa ♀ = 1 puls/3-4 ore.

            La menopauză – buclele de feed-back lungi nu mai funcţionează. Secreţia pulsatilă şi regulat necesară pentru maturarea foliculului, ovulaţie, funcţia corpului galben.

Secreţia anormală sau suboptimală a hipot. e maturarea foliculară anormală, ovulaţie întârziată (amenoree hipot.).

Generatorul de puls pentru secreţia de gene RH poate fi oprit şi în condiţii de stres cronic. Stresul cronic (psihic, dureros) produce stimularea celulelor adeno-hipoifizare ce secretă CTH prin CRF ce are şi efect represos şi asupra generatorului de puls. De asemeni o influenţă cauzală o au şi neuronii β endorfinergici hipot.

            Producere de peptide di ovar: inhibina, e de asemenea produsă de ovar şi va reduce sinteza hipofizară de LH.

            Corpul galben sintetizează un peptid: ocitocina ce în afara sarcinii e implicată în procesul de luteoliză. Mai secretă şi relaxină, în condiţii normale funcţia nu e clarificată; în sarcină e dilatarea colului uterin şi elongarea simfizei pubiene ce permite creşterea diametrului pelvin (lat).

Reglarea hormonilor sarcinii, lactaţiei şi diferenţierii sexuale:

            Când zigotul ajunge la nivelul miometrului pregătit va regăsi condiţii optime pentru dezvoltarea sarcinii: miometrul e hipertrofic, încărcat cu gligogen şi străbătut de numeroase capilare ce asigură nutriţia. Datorită faptului că funcţia gluteală încetează după 2 săptămâni, rolul e preluat de trofoblast e secretă hCG (glicoproteină: similară cu LH) ce stimulează corpul galben să mai producă progesteron.

            Dacă în condiţii obişnuite între ziua 10-12 de la ovulaţie apar modificări degenerative ale endometrului, nu se mai produce datorită progesteronului.

            La nidare – la 6-8 zile de la ovulaţie, embrionul ajunge la uter e la contactul cu endometrul, trofoblastul secretă enzime proteolitice e digeră endometrul şi se îngroapă în el = nidare. Mediul nutritiv optim pus la dispoziţia embrionului permite diferenţierea trofoblastului e sinciţiotrofoblastului e se va dezvolta ansamblu feto-placentar.

            Corionul lui, în 8-10 săpt. de sarcină cantităţi mari de hCG e niveluri plasmatice mari de progesteron.

Funcţia placentară:

            Placenta funcţionează ca o interfaţă de schimb între sângele matern şi fetal permiţând astfel hrănirea fătului şi eliminarea produşilor de metabolism. E alcătuit din – vase sanguine fetale – penetrează printre vilozităţile placentare ce sunt alcătuite din ţesutul matern.

            La nivelul vilozităţilor se creează „lacuri sanguine” ce scaldă vasele fetale învelite într-un strat subţire de ţesut chorionic, iar ansamblu format din capilarele materne, mucoasa deciduală (dicidua = endometru transformat) mucoasa corionică a capilarelor fetale = bariera feto-placentară.

            Această membrană e impermeabilă pentru celule şi proteine dar e permeabilă pentru electroliţi. Aceasta cu greutate moleculară mică, virusuri, droguri, alcool se pot produce tulburări la făt caracterizate prin agenezii, disgenezii, teratogeneză sau eliminarea spontană a produsului de concepţie.

            Începând cu săptămânile 8-10 placenta preia secreţia de progesteron independent de gonadotrofinele corionice a căror niveluri scad semnificativ e se reduce dependenţa sarcinii de corpul galben.

Producţia hormonală fetală:

            Din luna a 3-a de sarcină – suprarenalele fătului sunt suficient de maturate pentru a produce cantităţi însemnate de dehidroepian-drosteron cu acţiune slab androgenic (DHEA).

            Nu se ştie care e motivul acestor secreţii dar DHEA nu produce trasnformări masculine a fătului de sex feminin deoarece la sarcinile ♀ va fi transf. în placentă în estriol (derivat estrogenic) cu funcţie feminizantă ce vav trece în circulaţia maternă şi se va elimina prin urină fiind un indicator frecvent folosit pentru aprecierea vârstei gestaţionale şi dezvoltării normale a sarcinii.

            Alt hormon secretat de placentă este HPL (hormon placentar lactogen) primele sale efecte au fost observate asupra secreţiei adenohipofizei de prolactină ce creşte, experimentări ulterioare au demonstrat că e un hormon somatotropic-like cu efect de creştere e se mai numeşte hCS (somatomonotropina corionică umană).

            HPL stimulează IGF şi secreţia de somatomedice ce vor avea efecte de stimulare a creşterii şi diferenţierii.

            Preg. lactaţiei sub influenţa estrogenilor ↑ din sângele matern şi a HPL va creşte şi secreţia de prolactină din adenohipofiză. Nivelurile de prolactină sunt foarte mari şi în lichidul amniotic ce arată că şi hip. fetală preg. lactaţia.

            Durata sarcinii e în medie de 10 cicluri menstruale ≈ 280 uâzile în jur de 40 săpt. Din motive neprecizate, prob. leg. de nivelul progesteronului plasmatic se declanşează travaliul ce semnifică eliminarea din uter a produsului de concepţie.

            Estrogenii sensibilizează miometrul pentru efectul ocitocinei şi a altor hormoni implicaţi în travaliu (prostaglandine). Hip. post. elimină cantităţi crescute de ocitocină ce produc contracţie în masă a miometrului e o presiune concentrică pe sacul amniotic.

            Singura cale de reducere a presiunii e la nivelul colului uterin deja relaxat de relaxină. Angajarea fătului în canalul de naştere produce stimularea mecano-receptorilor de la nivelul vaginului şi colului e va produce reflexul Ferguson ce sincronizează eliberarea de ocitocină în bolus (cantitate mare deodată).

Anormalităţi de sarcină:

1.      sarcina ectopică – nidarea anormală la nivelul ovarului , trompelor, intestin, peritoneu:

Ø      în proporţie de 1-2%;

Ø      se caracterizează prin simptomatologie de sarcină frustă (semne foarte clare) datorită nivelului scăzut de hCG şi progesteron.

2.      avortul spontan – în ≈ 15% din sarcini în primele 8-10 săptămâni datorită insuficienţei luteale (secreţie insuficientă de progesteron din corpul galben).

3.      diabet gestaţional – progesteronul şi hCG produc rezistenţă la insulină în 2-4% din sarcini:

Ø      cauza nu e încă precizată dar afecţiunea evoluează cu hiperglicemie, glucozurie, rareori cetoză;

Ø      în 99% din cazuri se realizează după naştere.

4.      preeclaupsie şi eclaupsie – creşterea presiunii arteriale la nivele foarte mari de peste 180 mmHg sistolica printr-un mecanism prob. Ang dependent; riscul major e de apoplexie utero-placentară (datorită presiunii la nivelul părţii mat. a placentei, vilozităţile se rup şi se produce amestecul sanguin e fenomene imune e avort).

 Disfuncţii reproductive:

            Reprezentate la bărbaţi de azoospermie (spermă în cantităţi normale, spermatozoizi puţini) viabilitate redusă la spermatozoizi, incapacitatea realizării actului sexual.

            La femeie, amenoreea primară şi secundară, cicluri anuvulatorii, chisturi ovariene (foliculare, luteale, boala polichistică ovariană, tumori chistice), blocarea oviductelor, endometrioza (modificări displazice ale endometrului pe care nu se potea realiza nidaţia) tumori fibroide, sdr. premenstrual e psihoză.

Contracepţie:

Metode naturale:

-     abstinenţă în perioada a 2-a ciclului  (metoda calendarului);

-     metoda sintotermică;

-     metoda Billings (a mucusului cervical) – prima perioadă – puţin şi aderent, a 2-a fază – mult şi fluid;

Metoda barierelor:

-     prezervative (♂ şi ♀);

-     utilizarea de spermicide;

-     risc de creştere a infecţiilor;

-     12% eşecuri;

-     protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală;

Metoda sistemelor intrauterine:

-     sterilet – ionii metalici ce distrug spermatozoizii;

-     nu pot fi folosite la nulipare;

Metoda contraceptivelor orale:

-     estroprogestative (21 zile) – alterează eliberarea de gene RH (combinaţii fixe sau variabile);

-     alterează mucusul cervical, inhibă maturitatea foliculară;

-     micropilula – cu progesteron;

 

Back to Top