Sescu Paul
An II, seria D,grupa 25
Rearanjarile limfocitului T ca markeri ai celulelor canceroase
Tipurile de cancer ale celulelor T,precum leucemia si limfomul,implica proliferarea necontrolata a unei populatii clonale de limfocite T.Acest lucru are ca aplicatie practica in diagnosticul celulelor canceroase identificarea moleculelor receptor ale celulei T (TCR),lucru dificil si rar utiliazat, fiind folosita mai degraba identificarea portiunii de AND ce codifica expresia proteinei receptor (cu aceeasi specificitate) a unei populatii clonale de limfocite T.
TCR celulei T,face parte din superfamilia imunoglobulinelor,avand doua lanturi α si β sau γ si δ,fiecare din ele avand cate doua domenii de 110 aa,domenii reunite prin cate o legatura disulfidica ce formeaza o bucla ce contine 65 de aa.Domeniile de la capatul amino-terminal,sunt variabile (Vα siVβ) iar cele ale capatului carboxi-terminal sunt constante (Cα si Cβ),situsul de legare al antigenelor fiind la nivelul domeniilor variabile,similar imunoglobulinelor,diferenta constand in faptul ca TCR leaga peptide expuse in cupa MHC I si II,in urma procesarii si prezentarii Ag de catre APC-uri,TCR fiind implantat in membrana celulei T prin portiunea transmembranara a lanturilor αβ,iar anticorpii,forme solubile de Ig secretate de plasmocite care leaga Ag neprocesat si prezentat. Pentru transducerea semnalului in celula TCR are asociat un complex molecular invariabil numit CD3,tot din superfamilia imunoglobulinelor,format din 6 lanturi(γ,δ,ε2,ζ2).Moleculele acestui complex se caracterizeaza prin existenta cozilor lungi citoplasmatice cu rol in transducerea semnalului de activare in interiorul celulelor T, neavand rol in legarea Ag.Domeniile citoplasmaticeale lanturilor ε si ζ sunt particulare in semnalizarea inracelulara,prin intermediul unor tirozin kinaze.Celulele T poseda si molecule co-receptoare precum CD4 si CD8.Limfocitul T helper are ca si co-receptor CD4 si recunoate peptidele expuse in cupa MHC II, iar cellule T citotoxica are drept co-receptor CD8 fapt ce le permite se “discearna” intre self si non-self.
Pentru ca limfocitul T sa fie capabil sa recunoasca specific un anumit Ag din imensul repertoriul ,este nevoie de generarea a tot atatea specificitati ,mecanism ce se realizeaza prin rearanjari genice,ce au loc la nivelul secventei de AND ce codifica domeniul variabil al TCR,recombinarile somatice ce au loc intre diferitele segmente genice (V,D,J) fiind aleatorie.Genele pentru lantul α al TCR se afla la om pe cromosomul14,si contine eproximativ 100 de segmente genice pentruV,100 pentru J,si una singura C,avand intre segmentele V si J genele pentru lantul γal TCR,recombinarile avand loc intr.un mod similar celor pentru lantul usor al imunoglobilinei.Cele pentru lantul greu se gasesc pe cromosomul 7,si contin aproximativ 100 V, 2 segmente D,13 segmente J si doua gene C,segmentele genice V,D,J fiind flancate de secvente semnal de recombinare,in mod similar Ig,respectandu-se regula distantierului 12/23.Diversitatea TCR are loc prin diversitatea liniei germinale si diversitatea jonctionala.
Spre deosebire de Ig,TCR nu sufera mutatii somatice pentru α si β,sinu sufera presiunea de selectie precum limfocitele B,fapt cear putea avea repercusiuni negative in cazul in care o mutatie somatica ar duce la aparitia de TCR capabil sa reactioneze cu self-ul,ori la TCR care nu mai recunoaste moleculele MHC self.De aceea celulele T sunt atent selectionate im timus pe baza recunoasterii antigenului in MHC self,specificitatile nesupuse selectiei timice putand genera cellule T autoreactive periculoase.
De aceea identificarea timpurie a paternurilor rezultate in urma acestor rearanjari genice pot fi markeri ai celulelor T canceroase.Acest mod de identificare poate fi aplicat ca diagnostic in cazul in care nodulii limfatici mariti anormal,persista,deoarece aceasta marire ar putea fi cauzata de o infectie cronica,fie de proliferarea clonala a unei celule T canceroasa.Daca inflamatia este cauza,celulele provin dintr-o varietate de clone(copii),AND izolat de la el ar fi un amestec de mai multe sescvente,ca rezultat al unor multiple rearanjari;nu ar fi detectata doar o secventa unica cum s.ar intampla in cazul unei proliferari masive al uni singur tip de limfocit T.
