Rearanjari TCR si celule canceroase

Rearanjari TCR si celule canceroase

Comentariile sunt închise pentru Rearanjari TCR si celule canceroase

 

Trifescu Gabriela-Cristina

Grupa 24

 

Rearanjari TCR si celule canceroase

 

 

Limfocitele T, ca si limfocitele B trebuie sa aiba pe suprafata lor receptori pentru antigene specifice.Acesti receptori poarta denumirea de TCR.

Studiile efectuate asupra functiei limfocitelor T au aratat ca, spre deosebire de BCR, TCR nu leaga Ag fara ca acesta sa fie prezentat si procesat inainte in cadrul MHC.

Totusi, experimente timpurii au demonstrat ca exista asemanari importante intre TCR si BCR, experimente dovedite ulterior a fi incorecte intrucat TCR si Ig sunt codificate de gene intru totul diferite.Genele pentru lanturile α, β, γ, δ ale TCR vor fi situate pe cromozomi diferiti insa recombinarile somatice intre diferitele segmente genice sunt asemanatoare Ig.

Genele pentru TCR se vor rearanja intr-un mod foarte complex intre segmentele V si J pentru lanturile α ai γ si V, D, J pentru β si δ.

La soarece, genele pentru α, β, γ sunt situate pe crs 14, 6 si respectiv 13, iar pentru δ pe crs 14 intre Vα si Jα fapt care duce la imposibilitatea coexprimarii TCR αβ cu TCR γδ.

Rearanjarea genelor pentru TCR este foarte asemanatoare cu cea pentreu Ig.Ca si la Ig, enzimele RAG1 si RAG2 recunosc sistemul heptamer-nonamer RSS si catalizeaza aranjari V-J sau V-D-J.

In ciuda acestei asemanari, genele pentru Ig nu se pot aranja si da nastere la TCR, si nici invers, probabil datorita sistemului de recombinaze care face ca secventa de ADN sa fie unica pentru fiecare celula.

Excluzia alelica este valabila si in cazul TCR.De aceea in cazul unei rearanjari neproductive pe unul din crs pentru lantul β duce la aranjari pe celalalt crs. Exceptie face lantul α, fiind observat un numar de clone in care apar rearanjari productive pe ambele alele α.

Regiunile variabile pentru TCR sunt codificate de rearanjari aleatorii VDJ si VJ. Aranjarile diferite pentru V genereaza CDR1 si 2, iar CDR3 este dat de aditia de nucleotide date de regiunea N.

Ca si in cazul Ig, diversitatea este data de mai multe mecanisme, unul dintre ele fiind recombinarea aleatorie V, D, J. Spre deosebire de Ig, in cazul TCR este posibila combinarea aleatorie intre V si J sau V, D, nefiind obligatorie etapa initiala de unire D-J si apoi V-DJ.O alta deosebire consta in faptul ca in lanturile δ, un segment D se poate alipi de un alt segment D, generand (VDDJ)δ.

Mutatiile somatice sunt absente in cazul TCR, prin urmare genele din limfocitele T intalnite in timus au aceeasi secventa ca si ce le din organele limfoide secundare. Aceasta absenta reduce riscul aparitiei de limfocite T mutante care sunt autoreactive.

Rearanjarile TCR ca marker pentru celulele canceroase

Cancerul apare ca urmare a proliferarii unei populatii clonale de limfocite T.

Datorita faptului ca rearanjarile in cazul TCR au loc inainte de maturarea limfocitelor T, detectarea acestora in stadii timpurii din dezvoltarea lor este necesara.

Cei mai frecventi markeri folositi sunt lanturile β ale TCR deoarece prin anumite tehnici (Southern blot, PCR) pot fi urmarite secventele genice din cadrul acestora.

Cresterea anormala a nodulilor limfatici poate apare fie in urma unei infectii, fie in cancer. In primul caz, limfocitele T vor proveni din diferite populatii clonale, in cel de-al doilea caz, va exista un fragment de ADN detectabil in toate celulele.

Totusi, absenta unui fragment pattern nu exclude prezenta malignizarii in limfocitele T sau B. Daca si alte semne indica prezenta bolii in cazul pacientului, tratamentul prin chimioterapie este indicat.

Monitorizarea tratamentului se face urmarind descresterea numarului de celule ce au acelasi fragment de ADN. Reducerea sub 1-2% duce la utilizarea unui nou test, PCR. In urma efectuarii acestui test, clinicianul decide asupra intreruperii sau nu a tratamentului.

Back to Top