interpretarea traseului reografic

 REOGRAFIA

            Este o metoda neinvaziva de explorare care inregistreaza variatiile sistolo- diastolice ale impedantei electrice ale  unui segment al organismului (sincrone cu variatiile de volum ale segmentului respectiv), la trecerea prin tesut a unui curent electric alternativ. Datele privind perfuzia sanguina obtinute prin aceasta metoda sint  indirecte.    

            Principiu.Tehnica de lucru

            Impedanta (Z) este determinata de marimile R,L,C care apar prin supunerea tesutului la un curent alternativ si definita matematic de formula:

Z2 = R2 + ( wL-1 / wC ) 2

               Pentru tesuturi, inductanta  L este foarte mica si se poate ignora la calcul.  In schimb, capacitanta (C) este foarte mare, datorita prezentei apei in toate tesuturile, in proportie variabila (in creier-86% dupa Baciu) dar cu o constanta dielectrica foarte mare. Din aceste motive, impedanta poate fi considerata ca fiind formata dintr-o componenta rezistiva (R) si una capacitiva 1/wC.  Inlaturarea influentei capacitatii se realizeaza prin utilizarea unui curent de inalta frecventa (30- 50kHz) .

            Metoda reografica se bazeaza pe masurarea intr-un teritoriu oarecare a variatiilor de conductibilitate electrica, produse sincron cu unda pulsului, la  injectarea unui curent electric alternativ de inalta frecventa si intensitate mica-  0, 3 mA (inofensiv pentru pacient). Conductibilitatea electrica creste cu umplerea ritmica a vaselor sanguine si scade cu reducerea irigatiei segmentului explorat. Aceste variatii de conductibilitate electrica, se inregistreaza cu ajutorul unei punti Wheatstone  si se inscriu sub forma unei curbe (reograma).       Exista doua metode de masurare a variatiilor impedantei: metoda cu doi electrozi (numita si reografie 1) si metoda cu patru electrozi (reografie 2).           Metoda cu doi electrozi este derivata din principiul puntii Wheatstone                           Avantajele acestei metode constau in simplitatea amplasarii electrozilor si a etalonarii. Inregistrarea se face in repaus, apnee, clino- sau ortostatism, pozitie sezinda, precum si dupa diverse manevre functionale. Pentru a studia relatiile de succesiune in timp cu fenomenele electrice si mecanice ale inimii se va inregistra simultan o derivatie ECG si eventual fonocardiograma.

            In asociere cu diferite probe de provocare a reactivitatii vasculare, metoda este utilizata cu succes dind informatii asupra umplerii sistolice vasculare si despre starea peretilor vasculari (tonus, elasticitate).

            Interpretarea reogramei

            Reografia se inregistreaza grafic sub forma unei curbe monofazice, asimetrice si pozitive. Curba reografica se aseamana cu o unda de puls. Nu trebuie insa uitat faptul ca modificarile inregistrate sint oscilatii ale conductibilitatii electrice , determinate de o componenta arteriala si una venoasa

In analiza curbei reografice  (Fig.1.) se va tine cont de :

            a) parametri (repere) morfologice;

          b) parametri geometrici;

            c) parametri cronologici.

 

                      

 

Fig. 1 – Interpretarea reogramei

 

 

            1. Amplitudinea ( A ) – reprezinta inaltimea maxima a undei reografice , determinata geometric prin coborirea unei linii perpendiculare din virf pe linia izoelectrica (de baza). Exprima capacitatea de distensie a peretilor vasculari si este influentata de tonusul vascular (exista deci , variatii fiziologice ce fac imposibila stabilirea unei valori standard ). Se masoara in mm si corespunde variatiei impedantei masurate in ohmi (se compara cu inaltimea etalonului corespunzator unei impedante cunoscute de 0,1 ohmi).

            2. Puls – volumul relativ la mie pe secunda ( PR %o / sec . ) este un indice empiric care exprima relatia dintre amplitudinea reogramei si volumul teritoriului explorat .Formula de calcul este :

                                                A ( ohmi )

            PR %o/ sec . =  –––––––––––- , unde :

                                                R ( ohmi ) x Th ( sec . )

            A = amplitudinea maxima a undei reografice (nr. mm ai undei reografice / nr. mm ai undei impulsului de etalonare si inmultirea citului obtinut cu 100 ) ;

            Th = durata revolutiei cardiace (in sec.)

             R = rezistenta (citita direct pe reograf si cuprinsa intre 100–600 de ohmi)

            PR = raportul dintre unda pulsatila si volumul de tesut introdus in circuitul puntii Wheatstone

            Valoarea normala este 1%o sau > 1%o / sec . Valoarea < 1% o / sec . exprima irigatia deficitara in zona explorata .

            3. Indicele reografic ( IR ) este expresia volumului maxim de singe din teritoriul explorat . Formula de calcul este ;                        

IR = A / E , unde :

                        A = amplitudinea undei ( in mm ) ;

                        E = marimea semnalului de etalonare ( in mm ) .

            Valoarea normala : IR = 1

            4. Timp de ascensiune ( Tasc ) reprezinta timpul dintre punctul de insertie al undei si virful maxim ( se raporteaza la durata R-R ) si exprima fidel starea peretilor vasculari . Sinonime : timp al pantei anacrote , celeritate sfigmica . Valoarea normala este 80 – 160 msec .

            5. Indicele de celeritate sfigmica ( IC ) apreciaza elasticitatea si tonusul vascular . Formula de calcul este :

IC = Tasc / Th  x 100

            Valorile normale sint :      tineri – 10 – 15 %

                                                              adulti – 18 –  22 %

            Valorile crescute indica hipertonie, in timp ce valorile scazute indica hipotonie .

            6. Indicele dicrot  ( Id ) se calculeaza astfel :

Id = a  / A , unde :

            a = inaltimea undei la nivelul incizurii dicrote ;

            A = amplitudinea maxima a undei reografice in mm .

            Valoarea normala se situeaza in intervalul 0,46 – 0,48 ( sectorul rezistiv arteriolar )

            7. Indicele diastolic ( ID ) se calculeaza astfel :

ID = I / A ,  unde :

            I = inaltimea maxima  a undei dicrote (mm) ;

            A = amplitudinea undei reografice   (mm) .

             Valoarea normala este cuprinsa intre  0 , 55 – 0 , 69 ( reflecta tonusul venos) .

            8 . Celeritatea undei dicrote ( ICD ) se calculeaza astfel :

X – D

ICD =   –––––––– x 100 , unde :

 Th

            X – D = durata intervalului dintre punctul de insertie si debutul undei dicrote .

            Valoarea normala este de 40 % . Valorile crescute indica hipotonie vasculara , in timp ce valorile scazute indica hipertonie .

            9. Velocitatea sfigmica (Vs) – indice cronologic (ce se raporteaza la alte curbe : ECG, FCG) se apreciaza prin durata de la inceputul sistolei ventriculare (de la debutul undei q pe ECG) pina la debutul pantei ascendente a curbei reografice. Exprima starea peretilor vasculari din tot teritoriul explorat .             Valoarea normala este de 100 – 230 msec .

            10 Indicele Kunert se calculeaza astfel :

          IK = Vs + TA  (intre reperul q pe ECG si virful undei reografice)

Acest parametru reflecta elasticitatea peretilor vasculari si tonusul vasomotor .

            Valoarea normala < 250 msec  ;  IK / Th  x 100 = 15 –20

 

 

 

Recomandări:

X