Hipofiza2

Hipofiza2

Comentarii oprite

Hipotalamusul si hipofiza posterioara

Aspect mediosagital ce ilustrează cum neuronii magnocelulari din nucleii para-ventricular şi supraoptic secretă ocitocină şi ADH direct în capilarele lobului posterior

 Hipotalamus şi hipofiza anterioară

Vedere mediosagitală ce ilustrează cum celulele neurosecretorii parvocelulare eliberează factori de eliberare în capilarele sistemului port hipofizar la nivelul eminenţei mediane, ce sunt apoi transportaţi la adenohipofiză pentru reglarea secreţiei hormonale

 

 
Reglarea
Hipotalamică

 

 Axa hipotalamo-hipofizo-endocrină

 

 FACTORII ELIBERATORI HIPOTALAMICI

 Caracteristicile hormonilor eliberatori hipotalamici

•    Secreţie în pulsuri
•    Acţionează pe receptori membranari specifici
•    Transducţia semnalului se face prin mesageri II
•    Stimulează eliberarea de hormoni hipofizari stocaţi
•    Stimulează sinteza de hormoni hipofizari
•    Stimulează hiperplazia şi hipertrofia celulelor ţintă
•    Îşi reglează propriul receptor

Hormonii hipofizei anterioare

-    6 hormoni produşi de 5 tipuri specializate de celule
-    Sunt peptide sau proteine variind de la 19-211 aa
-    3 familii hormonale, conform structurii

Familia somatomamotropinei

Hormonul de creştere – Growth hormone (GH) sau  somatotropin (STH)
Tipul celular secretor: somatotrope, Dimensiune: 191 aa
Stimulează creşterea şi metabolismul
Hormon: Prolactina (PRL)
Tip celular: lactotrop , Dimensiune: 198 aa
Stimulează secreţia lactată
•    Prolactina are de asemeni roluri şi într-o serie de aspecte non-lactaţionale
•    Este necesară pentru stimularea corpului galben
•    Lipsa secreţiei produce infertilitate datorită deficinţelor ovulaţiei, fertilizării, preimplantării şi implantării.
•    Prolactina pare să aibă efecte asupra comportamentului reproductiv, nesting şi recuperarea progeniturii. scattered young.
•    Efecte asupra funcţiei imune
•    Receptorul pentru prolactină este exprimat pe multe celule imune,
•    Unele tipuri de limfocite secretă prolactină – ceea ce sugerează că ar putea acţiona ca modulator autocrin sau paracrin al imunităţii.

•    Controlul secreţiei de prolactină
•    Spre deosebire de alţi hormoni hipofizari, hipotalamusul are rol supresor al secreţiei de prolactină.
•    Secţiunea tijei hipofizare produce hipersecreţie de prolactină.
•    Dopamina este factorul major de inhibiţie a secreţiei de prolactină
•    Secreţia de prolactină este reglată pozitiv de alţi hormoni, ce include TRH, GnRH şi VIP (vasoactive intestinal polypeptide).
•    Stimularea mameloanelor şi a glandei mamare în timpul lactaţiei duce la secreţia de prolactină
•    Estrogenii exercită control pozitiv asupra secreţiei de prolactină
•    Hipersecreţia de prolactină duce la infertilitate prin inhibiţia ovulaţiei – anticoncepţional natural

Familia Glicoproteinelor

•    Hormon: Thyroid-stimulating hormone (TSH) – Hormonul stimulator al tiroidei
•    Tip celular: tireotrop, dimensiune: 208 aa
•    Stimulează secreţia hormonilor tiroidieni
•    Hormon: Follicle stimulating hormone (FSH) – foliculina
•    Tip celular: gonadotrop, dimensiune: 211 aa
•    Stimulează: dezvoltarea foliculară, steroidogeneza gonadică  şi spermatogeneza
•    Hormone: Luteinizing hormone (LH) – luteinizant
•    Tip celular: gonadotrope, dimensiune: 211 aa
•    Stimulează: ovulaţia şi steroidogeneza gonadicadal

 Controlul endocrin al creşterii

•    Creşterea este influenţată de factori genetici, nutriţie, hormoni şi alţi factori
•    Cel mai important factor de reglare a creşterii postnatale este hormonul de creştere
•    Os – proliferarea cartilajelor epifizare
•    Ţesut conjunctiv – proliferare
•    Viscere – hiperplazie
•    Efectele se efercită indirect prin intemediul somatomedinelor sau IGF (insulin-like)

 

 Disfuncţii hipotalamice şi hipofizare

•    1. Afectare hipotalamică
•    2. Tulburări hipofizare
•    hipersecreţie
•    hiposecreţie
•    – panhipopituitarism
•    – disfuncţii izolate

Disfuncţii ale secreţiei de STH

•    Nanism hipofizar armonic
•    Gigantism
•    Acromegalie

Hormonii neurohipofizari

-    Neurohipofiza – ADH (antidiuretic hormone, vasopressin) şi  ocitocina.
-     Peptide mici – 9 aa, sintetizate în hipotalamus (nucleul supraoptic pentru ADH şi nucleul paraventricular pentru ocitocină.
 – Ambele sunt legate de proteine transportoare numite neurofizine
- O neurofizină este o proteină de legare care formează un complex dimeric fie cu ADH, fie cu ocitocina. Neurofizinele sunt derivate din procesarea aceluiaşi precursor mare ca şi hormonii, iar legarea se face la o secvenţă de 90 aa ce permite legarea fie a ADH fie a ocitocinei.
- ADH are 2 tipuri de receptori:. V1 se găseşte la nivelul muşchiului neted vascular, iar V2, la nivelul tubilor nefronului.

Secreţia neurohormonilor retrohipofizari

 •    Cuplarea ADH la receptorii V2 creşte cAMP, care stimulează expresia aquaporinelor.
•    Cuplarea la receptorii V1 acţionează prin intermediul sistemului IP3- DAG pentru a creşte calciul intracelular si a produce contracţia musculaturii netede vasculare
•    ADH – la doze mici controlează reabsorbţia apei in rinichi şi reglează presiunea osmotică a sângelui.  
•    LA doze mari, ADH produce contracţia arterelor şi pre-capilarelor, mai ales coronariene.
•    Ocitocina stimulează contracţia muşchiului neted uterin. Se secretă în timpul travaliului.
•    Deasemeni stimulează contracţia muşchiului neted din glandele mamare (celule mioepiteliale).

Back to Top