Fiziologia Glandei Tiroide

Fiziologia Glandei Tiroide

Comentarii oprite

Fiziologia Glandei Tiroide

-    Hormonii tiroidieni sunt necesari pentru funcţionarea normală a aproape tuturor ţesuturilor, cu efecte majore asupra consumului de oxigen şi a ratei metabolice

-     Tulburările glandei tiroide sunt cele mai frecvente boli endocrine

-      Hipotiroidismul endemic datorat deficienţei de iod rămâne o problemă de sănătate publică în lume

-      1888 – Societatea Medicală Londoneză publică primul raport care leagă cretinismul şi hipotiroidia adultului de glanda tiroidă

-      1898 – Extractele de tiroidă de oaie sunt folosite în tratarea hipotiroidiei

-      1909 – Emil Kocher primeşte premiul Nobel pentru medicină pentru chirurgia tiroidei

-      1914 – Kendall izolează T4

-      1954 – Gross si Pitt-Rivers publică descoperirea T3

-   TRH – tripeptid (Glu-His-Pro)

-   Receptorii TRH sunt proteine cu 7 domenii transmembranare cuplate cu pG

-   TSH – glicoproteină de 28 kDa alcătuită din 2 subunităţi – a şi b

-   Subunitatea a este comună cu FSH, LH, hCG

-   Secreţia TSH este inhibată de HT, somatostatină şi dopamină

-   TSHr este un receptor cu 7 domenii transmembranare cuplate cu proteine Gs

-   Creşterea AMPc duce la activarea căilor PKA-dependente şi activarea genelor:

-   - simportului Na/I (NIS)

-   - sintezei tireoglobulinei (Tg)

-   - tiroid-peroxidazei (TPO)

 

Sinteza hormonilor tiroidieni

-   Iodul este transportat activ şi concentrat în celule tiroidiană de către NIS

-   Iodul captat este oxidat de către TPO în prezenţa apei oxigenate şi incorporat în reziduurile tirozinice ale unei glicoproteine de 660 kDa – Tg.

-   Iodinarea la nivelul tirozinei duce la apariţia MIT şi DIT, cuplate enzimatic pentru a forma T3 şi T4

-   Tg iodinată, MIT, DIT şi HT sunt stocaţi în coloidul folicular

-   Secreţia HT necesită endocitoza Tg iodinate la nivelul membranei apicale a celulei foliculare

-   Tg internalizată se incorporează în fagolizozomi şi se scindează proteolitic

-   MIT şi DIT sunt recapturate şi se resintetizează HT, care se eliberează la nivelul membranei bazale

 

 

 

HORMONII TIROIDIENI PLASMATICI

-   Aproximativ 99.98% din T4 este cuplată cu 3 proteine serice:  Thyroid binding globulin (TBG) ~75%; Thyroid binding prealbumin (TBPA sau transtiretin) 15-20%; albumină ~5-10%  

-   Numai ~0.02% din T4 plasmatic total este necuplat sau liber.

-   Numai ~0.4% din T3 sanguin total este liber.

Deiodinarea hormonilor tiroidieni

-   Generarea de T3 din T4 precum şi îndepărtarea HT se realizează cu ajutorul a trei deiodinaze (D1, D2 & D3).

-   D1 & D2 “bioactiveaT3 îndepărtând un atom de iod de pe un inel exterior”.

-   D1 – ţesuturi periferice, ficat, rinichi

-   D2 – creier, hipofiză şi ţesut adipos brun

-   D3 “inactiveaT3 prin îndepărtarea atomului de iod de pe un inel intern”.

-   D3 – placenta, creier, piele – produce rT3

-   Toţi membrii grupului conţin aminoacidul selenocysteină (SeC) în centrul catalitic.

-   Deiodinarea se efectuează în ficat, sulfo- şi glucurono-conjugare – eliminare biliară.

 

Receptori pentru hormonii tiroidieni

-   Efectele HT la nivel genomic sunt mediate de receptori nucleari, situaţi la nivelul cromatinei

-   Receptorii TR fac parte dintr-o super-familie de receptori nucleari care mai includ receptorii pentru steroizi, vit. D, acid retinoic şi cîţiva “orfani”.

-   Există 2 izoforme majore, desemnate TRa (codificată pe cr. 17) şi TRb (cr. 3), cu o MM de 400-500 kDa

-   Leagă T3 (CD – 10-9-10-10M)

-   Se leagă apoi de receptorii pentru HT (TR), care sunt deja legaţi de elemente responsive (TRE) din regiunile promoter ale genelor ţintă.

 

 

Acţiuni specifice ale HT la nivel metabolic

-   RHT se găsesc practic în toate ţesuturile.

-   Reglarea Metabolismului Bazal (MB).

-   Creşte consumul de oxigen în majoritatea ţesuturilor ţintă.

-   Creşterea sintezei de proteine de decuplare mitocondrială (UCP) – care decuplează energogeneza de fosforilarea oxidativă, rezultând în reducerea sintezei de ATP şi disiparea energiei sub formă de căldură

-   - efectele UCP sund catecolamin-dependente (receptori b3)

-   Efecte permisive:  HT cresc sensibilitatea ţesuturilor-ţintă la catecolamine, stimulând lipoliza, glicogenoliza şi gluconeogeneza.

Acţiuni ale HT: Ţesuturi-ţintă

-   OS – Prezenţa Ht este critică pentru dezvoltarea normală a scheletului .

-   Stimulează activitatea osteoblastelor şi osteoclastelor

-   Efecte directe pe genele osteocalcinei, PA şi colagen

-   Acţionează prin intermediul STH şi IGF-1 sau direct

-   Hipotiroidismul congenital sau în cursul perioadei de creştere duce la nanism dizarmonic

-   CORD – scade rezistenţa vasculară periferică, creşte debitul cardiac şi are efecte cronotrope şi inotrope pozitive

-   Creşte sinteza totală de proteine în cord, mai ales a MHC

-   Creşte sinteza de SERCA2 – ATP-aza Ca2+ sarcoplasmică cu creşterea vitezei de relaxare – efect lusitropic

-   Foarte recent – 2004 – HT sunt folosiţi în prezervarea cordurilor pentru transplant şi în tratamentul post-chirurgical

-   ŢESUT ADIPOS –

-   Induce diferenţierea celulelor adipoase la embrion

-   Stimulează proliferarea adipocitelor

-   FICAT – stimulează geneza şi lipoliza, precum şi procesele oxidative

-   Stimulează sinteza de protein-enzime lipogenice (enzima malică, G6PD, sintaza acizilor graşi)

-   Stimulează sinteza de receptori LDL pe hepatocite (pentru colesterol)

SISTEM NERVOS

-   efecte majore asupra dezvoltării cerebrale in utero şi în perioada neonatală

-   Hipotiroidie – retard mental şi defecte neurologice

-   Absenţa HT produce reducerea creşterii axonale

-   Reduce arborizarea dendritică

-   Întârzie sinteza şi migrarea granulelor cu mediatori

-   Gena MBP (myelin Basic Protein) este reglată direct de HT – TRE este pe elementul promoter MBP

-   Alte gene simulate direct:

-   Molecula de adeziune a celulelor nervoase

-   Neurogranin, tenascin – molecule implicate în migraţie

-   Calbindină, rec. neuronal pt IP3, Pcp-2 (Purkinje)

 

 

Glandele suprarenale

 

-   Din punct de vedere anatomic a fost descrisă prima oară în 1563.

-   Localizată deasupra şi ataşată de polul superior al rinichilor, formă piramidală şi cântăreşte 4 grame.

 

-   Glanda corticosuprarenală

-   - 3 zone la adult:

-   Zona Glomerulosa (2),

-   Zona Fasciculata (3),

-   Zona Reticularis (4).

-   CSR: Producerea de hormoni steroizi

-   Aldosteron, hormoni sexuali, cortisol

-   Sintetizate din colesterol – inele steroide

-   Cortisol (sus)

-   Corticosteron

 

 

 

- Efectele celulare ale steroizilor

- efect intracelular direct

- se cuplează cu un element nuclear de răspuns – GR

- produce efecte pe termen mediu şi lung – efecte genomice

- stimulează transcripţia

- creşte cantitatea de ARNm

- efectele sunt cel mai vizibile la nivel ribosomal

 

- Efectele Cortisolului: Răspunsurile organismului la stress

- Efect permisiv asupra glucagonului

- Memorie, învăţare şi stare forică

- Gluconeogeneză

- Reducerea muşchiului scheletic

- Lipoliză, echilibrul calcic

- Depresie imună

- Reglarea ritmurilor circadiene

 

Efecte asupra Metabolismului

- Glucocorticoid – observaţie iniţială – implicaţi în metabolismul glucozei

- Stimularea gluconeogenezei, mai ales hepatice din substrate non-glucidice

- Mobilizarea aminoacizilor din ţesuturile extrahepatice

- Inhibiţia intrării glucozei în muşchi şi ţesut adipos

- Stimularea lipolizei în ţesutul adipos.

 

- Efecte asupra inflamaţiei şi funcţiei imune

- - Larg folosiţi ca medicamente imunosupresoare.

- Alte efecte

- promovarea maturării plămânului şi producerea de surfactant

- inhibiţia formării de os nou – repararea osoasă

- Supresia absorbţiei de calciu

- Întârzierea vindecării plăgilor.

 

Reglarea axei CRF-ACTH-GC

- Corticotropin-releasing hormone (CRH), – corticoliberin

- Este un hormon polipeptidic cu 41 AA (1983)

- Are şi funcţie de neurotransmiţător implicat în răspunsul la stress

- produs de celulele neuroendocrine din nucleul paraventricular din hipotalamus

- eliberat din terminaţiile neurosecretorii în plexul capilar primar al SPHH

- sistemul portal transportă CRH la lobul anterior al hipofizei

- stimulează celulele corticotrope să secrete corticotropin (ACTH).

 

- Receptorii RH mai sunt prezenţi şi într-o serie de alte situri la nivelul creierului

- CRH eliberat din terminaţiile nervoase acţionează ca neurotransmiţător

- Receptori pentru CRH se găsesc în nucleul paraventricular, nucleul central al amigdalei, nucleul striei terminale şi în locus coeruleus

 

- Tulburari secretorii ale CSR

- Hipersecretie – Boala Cushing

- Hiposecretie – boala Addison

 

 

 

Back to Top