Fiziologia diencefalului

Fiziologia specială – profesor Gh. Petrescu

 

07.05.2003                                                                                                                  Curs 26

 

Reflexe statokinetice:

     adaptarea tonusului muscular – in timpul deplasarii e schimbării poziţiei;

     zona receptoare:

o       apartul vestibular;

o       proprio- şi exteroceptori;

o       retină.

     centru – nucleul roşu e nucleii motori;

 

Fiziologia diencefalului

     situaţie:

o       nevrax;

o       ventriculul III cerebral;

     componente:

o       epitalamus;

o       talamus;

o       subtalamus;

o       hipotalamus;

Epitalamus:

     comportamente:

o       comisura posterioară;

o       glanda pineală;

o       habenula şi comisurile;

o       striile medulare talamice;

o       partea ependimară a pânzei coroide a ventriculului III;

     electrofiziologie (comisura posterioară) – stimuli optici în mişcare;

Talamus:

     vertebrate inferioare – integrarea informaţiilor senzitive;

     vertebrate superioare – staţie de releu; informaţiile olfactive;

     metode folosite pentru studii – prin stimularea SNC se pot obţine 2 tipuri de informaţii:

o       morfologice:

§         degenerescenţă (ablaţionistă);

§         peroxidaza de hrean;

o       stimulare:

§         chimică;

§         electrică: evocată, directă;

     clasificare funcţională a nucleilor talamici:

o       nucleu de releu;

o       nucleu de asociaţie;

o       nucleul de proiecţie difuză

            Stimulare electrică evocată – injectăm strichină (introducem) prin microionoforeză. Stimulând evocăm o activitate bioelectrică în cealaltă structură deoarece neuronii sunt influenţaţi în sensul excitaţiei sau inhibiţiei.

     se observă ce se întâmplă după injectarea stricninei în prima componentă;

     la om este inclusă şi metoda necrotică;

     s-a observat că în prima structură există neuroni ce răspunde la excitaţie în diferite moduri: – unii neuroni realizează ncl. pe traseele diferite căi (senzitivo-somatice-auditive) şi sunt nuclei de releu pe căile principale sensitivo-senzoriale;

Nuclei de releu:

     nucleul de proiecţie primară sau extrinseci:

o       nucleul talamusului somestezic;

o       nucleul talamic senzorial;

     distrugeri e tulburări de sensiblitate;

     stimulare (stricnină) – hiperestezie bilaterală (opusă) e furnicături, amorţeli, dureri;

Potenţiale evocate:

     nucleul: – ventral postero-lateral; – ventral postero-median e circumvoluţia postcentrală (se inversează);

     activitate bioelectrică spontană = (8-12 c/s) e fusuri EEG (se înregistrează potenţiale bioelectrice);

     organizare somatotopică:

o       capul şi faţa – medial (nucleul arcuat) e trunchiul

o       membrul inferior – lateral;

o       e partea dorsală d regiunea dorsală a organismului;

o       e partea ventrală d regiunea ventrală a organismului;

     proiecţie controlaterală;

Nucleul de asociaţie – nucleii intrinseci de proiecţie secundari

     proiecţie secundară:

o       activare prin colaterale desprinse din calea directă;

o       proiecţie – arii corticale asociative;

     componente:

o       nucleul:

§         dorso-median;

§         dorso-lateral;

§         postero-lateral;

§         pulvinar

o       corpul lui Luys (subtalamus)

     roluri:

o       formarea imaginii propriului organism;

o       în realizarea proceselor mentale:

§         atenţie;

§         învăţare;

o       nucleul median – integrator intertalamic;

Nucleii talamici cu proiecţie difuză:

     componente:

o       nucleii liniei mediane;

o       nucleul centro-lateral;

o       nucleul reticular talamic;

     stimulare:

o       unde neg – amplitudinea crescândă:

§         e descendentă;

§         e fusuri (fenomen de orientare) e indicator al stării de veghe;

o       sisteme de proiecţie difuză:

§         F.R. bulbo-mezencefalică;

§         sistemul intralaminar difuz de recrutare;

o       reprezentare somato-topică:

§         somatosenzitivă;

§         vizuală;

§         auditivă;

§         motric etc.

Sindrom talamic (deficienţe de fcţ talamice):

     observaţii la om (anatomo-clinice);

     leziuni talamice:

o       hemoragie;

o       infecţii;

o       bunuri;

     sindrom Dejevine-Roussy:

o       hemianestezice;

o       hemipareză;

o       hemiataxie cerebeloasă;

o       mişcări corcoatelogice;

o       suprareacţie – durere: puternică; paroxistică; cu caracter afectiv;

o       membrană fantomă – alterarea iamginii corporale;

o       demenţă talamică;

Hipotalamus:

     situaţie;

     clasificare anatomică:

o       cranio-caudală:

§         aria supraoptică;

§         aria tuberiană;

§         aria mamilară;

o       medio-lateral:

§         aria hipotalamică;

§         aria medială;

§         aria laterală;

     nomenclatură fiziologică:

o       hipotalamus anterior – aria supraoptică;

o       hipotalamus posterior – zona tuberiană;

Aferenţe:

     fibre olfactivo-hipotalamice (rinoencefal);

     fibre cortico-mamilare:

o       hipocampus e formix;

o       cortexul central;

     infecţii senzitivo-senzoriale;

     nuclei talamici;

Eferenţe:

     mamilo-talamice;

     mamilo-tegumentale;

     hipofizo:

o       trcturile:

§         supraoptico-hipofizar;

§         tubero-hipofizar;

o       sistemul port:

Rolurile hipotalamusului:

     reglarea acţiunii organelor interne:

o       SNV – centrii superiori;

o       glandele endocrine;

     homeostazia circulatorie;

     homeostazia hidroelectrolitica;

     aportul alimentar etc.

     în elaborarea reacţiilor comportamentale:

o       capricii;

o       expresii afectiv-emoţionale;

o       apariţia unor necesităţi;

o       satisfacerea unor instincte etc.

Rolul hipotalamusului în homeostazia circulaţiei:

     adaptării circulatorii în cursul efortului muscular:

o       reacţii:

§         cardiostimulatoare;

§         vasodilatoare;

o       centrul de apărare „defance area” – reacţia frică şi furie e însoţesc efortul muscular;

     rolul sistemului renină-angiotensină:

o       de origine cerebrală;

o       de origine renală-tonicitate:

§         organul subformical;

§         organul vascular al laminei terminale;

     rolul vasopresinei;

Rolul hipotalamusului în reglarea secreţiei gastrice:

     hipotalamus anterior e secreţie acidă e dispare după vagotonie;

     hipotalamusul caudal e scăderea pH-ului e dispnee după suprarenaloetonie bilaterală;

     reacţii în cadrul comportamentului alimentar.

Rolul hipotalamusului în termoreglare:

     termoreglare – animale homeosterme (metabolice);

     centrii:

o       termogenetice – hipotalamusul posterior;

o       termolitice – hipotalamusul anterior;

     stimulare electrică;

     stimulare termică;

     înregistrarea activităţii bioelectrice:

o       neuroni cu proprietăţi de termoreceptori în hipotalamusul anterior;

o       hipotalamusul posterior:

§         nu decelează variaţii termice locale;

§         releu sinaptic al sensibilităţii termice;

§         legături cu zona ce preoptică;

     conservarea căldurii – reacţii vegetative; somatice; bioumorale;

     interrelaţii neuronale – hipotalamus anterior; hipotalamus posterior e descărcări neuronale defazate;

Hipotalamus anterior:

     neuroni cu prag scăzut e inhibă n. hip. post.;

     neuroni cu prag ridicat e reacţii de termoliză;

Rolul hipotalamusul în reglarea aportului alimentar:

     centrii:

o       foamei – hipotalamus lateral;

o       saţietăţii – hipotalamus ventro-medial;

     studii:

o       extirpări;

o       înregistrări de biopotenţiale;

o       injectări microanteroporetice;

     mecanism de acţiune:

o       stimuli: sfera digestivă;

o       teoria glicostatului (Meyer):

§         hipoglicemie – centrul foamei     e cercetări electrofiziologice

§         hiperglicemie – centrul saţietăţii  e

§         diabet zaharat ??

     teoria termostatului:

o       efectul dinamic specific al alimentelor;

     acizi aminaţi;

Rolul hipotalamusului în menţinerea homeostaziei hidroelectrolitice:

     balanţa hidrică:

o       aport – sete – Ang II;

o       eliminare – renală – ADH;

     centrul setei – hipotalamusul anterior:

o       diferenţa de presiune osmotică (Rc – Verney);

o       senzaţii buco-faringiene;

o       rolul SRA (renină-angiotensină): local, general;

     secreţia de ADH – osmosensibilitate:

o       voloreceptori;

o       ang II;

     homeostazia sadică:

o       aldosteron;

o       apetit pentru sodiu;

o       eliminare de sodiu;

Rolul hipotalamusului în comportamentul emoţional:

     studii cu electrolizi cronici;

     formix e reacţii vegetative ce însoţesc emoţiile:

o       hipertermie;

o       midriază;

o       piloerecţie;

o       hiperglicemie;

o       descărcări simpato-adrenergice;

     reacţie de furie (semnul stării de veghe);

     zonă periformală – reacţia de agresiune;

     hipotalamusul anterior – reacţie frică-fugă;

 

Recomandări:

X