ALTE EXEMPLE DE AUTOANTIGENE IMUNOLOGIC ACTIVE

ALTE EXEMPLE DE AUTOANTIGENE IMUNOLOGIC ACTIVE

Comentariile sunt închise pentru ALTE EXEMPLE DE AUTOANTIGENE IMUNOLOGIC ACTIVE

              ALTE EXEMPLE DE AUTOANTIGENE IMUNOLOGIC ACTIVE

 

      In ciuda preponderentei tintelor pentru anticorpi in SLE (systemic lupus eritematosus) asociate cu particule macromoleculare care contin AND sau ARN, nu toate autoantigeneleintra in aceasta categorie. Un numar de astfel de autoantigeneau de asemeni acivitati proinflamatorii innascute, care in conditii normale, in majoritate probabil initiazaraspunsuri limitate corespunzatoare mortii celulare sau lezarii tisulare. Totusi in cazul unor anumiti factori inconjuratorisau genetici, aceste molecule pot contribui si la activarea nepotrivita a sistemului imun innascut si in unele cazuri devin importante tinte pentru autoanticorpi. Desi multe din aceste molecule angajeaza TLR2 si/sau TLR4, si alte familii de receptori se folosesc pentru detectarea acestor molecule. O descriere completa a tuturor autoantigenelor biologic active este departe de scopul acestui articol, dar vom descrie concis cateva exemple.

 

           Proteine de faza acuta (Heat Shock Proteins)

 

      Hsps constituie un grup de molecule care actioneaza in interiorul celulei si mediaza plierea sau neplierea altor proteine ca raspuns la stresul cellular. Pot fi exprimate si la suprafata celulei fiind eliberate de celulele moarte sau pe cale sa moara, sau chiar secretate active si au fost detectate in serul pacientilor cu ateroscleroza sau alte boli inflamatorii. Hsp60, Hsp70 si gp96 activeaza macrofage prin intermediul TLR2 sau TLR4, chiar si in conditiile in care efectele sunt putin probabile datorita contaminarii microbiene, si autoanticorpi Hsp60 sunt prezenti la pacientii cu sindromul antifosfolipid ca si la pacientii cu ateroscleroza. Hsp90 este o tinta pentru autoanticorpi in SLE si este recunoscuta de receptorul unei 2 macroglobuline CD91.

 

           Grupul de inalta mobilitate (HMGB1)

 

      Este o proteina ce leaga AND-ul, prezenta in aproape toate tipurile celulare si serveste drept reglator transcriptional. De asemeni este eliberata pasiv din celulele necrozate sau secretata de monocite si macrophage activate. Functiile extracelulare ale HMGB1 sunt de mediator intarziat al inflamatiei si are o mare varietate de activitati proinflamatorii, incluzand activarea macrofagelor, maturarea DC (celule dendritice), induce producerea de cytokine si maturarea celulelor T si supravietuirea neutrofilelor. Aceste efecte par a fi mediate de receptori pentru RAGE dar si pentru TLR2 si TLR4. Anticorpii  antiHMGB1 sunt frecvent gasiti la pacienti cu artrita reumatoida, SLE si scleroderma.

 

            Glucozaminoglicani (GAG)

 

      Sunt polizaharide lineare formate din unitati repetitive de acid uronic, hexozamine diversificate prin modificari cum ar fi sulfatari si diacetilari. In mod normal sunt asociati cu proteine centrale specific tisulare pe membrana celulara sau in matrix-ul extracelular dar sunt eliberate ca molecule solubile ca urmare a unei lezari tisulare. Heparan sulfatul (HS) si acidul hialuronic(HA) reprezinta 2 din cele 4 familii majore GAG. Moleculele derivate din HS au o gama larga de functii incluzand reglarea coagularii dar si producerea de citokine. Capacitatea proinflamatorie a HS este dezvaluita de capacitatea de a trage un raspuns inflamator systemic prin interactiunea cu TLR4. autoanticorpii HS au fost detectati la pacienti cu SLE, sindrom antifosfolipid primar si scleroderma. HA cu greutate moleculara mare este fragmentat in timpul lezarii iar fragmentele rezultate mediaza variate activitati prin interactionarea cu CD44, TLR4 sau TLR2. Acestea includ activarea celulelor T, maturarea DC, eliberarea de cytokine. De exemplu, intr-o leziune pulmonara HA cu greutate moleculara mare are functie protectoare si limiteaza lezarea. Autoanticorpii HA reactivi au fost gasiti la pacienti cu disfunctii endocrine.

 

           Celule apoptotice si lipide oxidate

 

      Celulele intacte si lipoproteinele cu densitate scazuta nemodificate (LDL) sunt slab imunogene. In opozitie, neoepitopii lipoproteinelor indusi oxidative si celulele apoptotice joaca roluri importante in caz de boala si de sanatate. Curatarea celulelor apoptotice de catre fagocite este un mecanism homeostatic esential ce serveste la indepartare celulelor daunatoare din corp, sau cellule care si-au incheiat activitatea fiziologica. Curatarea este initiata de molecule libere sau exprimate pe suprafata celulelor apoptotice, cum ar fi fosfatidil-serina translocata  si lipide oxidate, incluzand lisofosfatidilcolina (LPC) care serveste ca factor chemotactic si o importanta tinta pentru initializarea fagocitozei naturale IgM si, impreuna cu alte lipide oxidate, pot fi recunoscute de receptori scavenger ca CD36.

       Prinderea reziduurilor apoptotice este in general asociata cu inducerea unui raspuns antiinflamator si tolerant. Oricum, primejdia curatarii celulelor apoptoticepoate conduce la inflamatii si autoimunitate, cum s-a ilustrat pe soareci care nu exprimau receptori sau molecule de blocare implicate in process. Mecanismele prin care stimulii sunt convertiti in raspuns imun sunt putin intelese desi demonstratia ca lipoproteinele oxidate de pe celulele apoptotice pot fi imunogenice si proinflamatorii ofera posibile explicatii. In ateroscleroza sunt dovezi convingatoare cum ca LDL este direct proinflamator si ca raspunsul imun innascut si adaptativ contribuie in majoritate la patogenicitate. Anumite forme de LDL angajeaza direct TLR2 si TLR4 si altele prind prin receptori scavenger, desi nu direct proinflamator, poate conduce la prezentarea antigenelor de catre limfocitele T. O corelatie potential functionala intre LDL oxidat si reziduurile apoptotice poate explica incidenta aterosclerozei la pacientii cu SLE. Autoanticorpii IgG reactioneaza cu LDL oxidat si se gasesc la pacienti cu afectiuni cardiovasculare.

 

              Autoantigene chemotactice

 

       Autoanticorpii specifici pentru ARNt-aminoacil sintetaza specifica, sunt comuni pacientilor bolnavi cu forme de polimiozita sau dermatomiozita. Nu sunt dovezi pana acum ca aceste molecule pot angaja TLR7. oricum, ARNt-histidil sintetaza, cunoscuta de clinicieni ca JO-1, are activitate chemotactica pentru celulele T, activeaza macrophage. Dupa acelasi criteriu, un alt autoantigen ARNt-asparagil sintetaza are activitate chemotactica mediate CCR3 in timp ce ARNt nonautoantigen sintetaza nu sunt demonstrate ca chemotactice.

Back to Top